1862–1889
Se naște Michael Ambrosi sen.
Se naște Michael Ambrosi sen., într-o veche familie de cultivatori din zona Târnavei. Copilăria i se petrece între vii, pământuri arabile și pășuni, iar vița de vie devine treptat meseria familiei.
DetaliuMediaș · Transilvania · din 1862
Michael Ambrosi a numit Fetească Regală și a dus vița altoită din Valea Târnavei în țările Baltice, în Africa de Sud și în pivnițele Europei. O istorie de familie, reconstruită din documente.
Manifest
Ambrosi nu este o cramă care și-a scris povestea după ce vinul a fost vândut. Este o pepinieră care a devenit școală și apoi rețea de export: patru generații, din 1862 până în 2012, de la un băiat care a lăsat școala la treisprezece ani pentru viile familiei până la un director al podgoriilor de stat din Hessen. Între ei, o firmă de comerț cu catalog, gară și etichete proprii, o pepinieră la Aiud și șaptezeci de hectare la Crăciunel.
Povestea se sprijină pe doi pionieri. Caspari a lucrat spre vest, Ambrosi spre est și spre sud — și, mai târziu, peste ocean — iar împreună au dat Europei sfârșitului de secol XIX răspunsul tehnic la filoxeră: portaltoi american, altoire și școală de vie. Răspunsul se poate citi astăzi în 55 de documente, din 1901 până în 1996: articolul din 1909, catalogul din 1936, reclamele, etichetele, scrisorile. Nu ilustrează povestea; o susțin.
Povestea
De la o familie de cultivatori din Valea Târnavei la o casă de export cu catalog, gară și etichete proprii. Capitolele urmăresc oamenii, nu legenda lor.
Toată povesteaCronologie
Glisați sau folosiți tastele pentru a parcurge repere din 1862 până în 2012.
Replantarea Europei1862 01 / 26
Glisați, derulați sau folosiți tastele ← → pentru a parcurge cronologia. Fiecare reper poate fi deschis.
Dosarul 1909
Articolul din 1909 al lui Michael Ambrosi jun. explică, cu sol, calcimetru și temperaturi de înrădăcinare, cum a fost replantată o regiune întreagă — și de ce altoiul a învins.
Citește dosarulFiloxera apare în Franța în 1863 și ajunge în podgoriile Târnavei în 1889. În Transilvania erau atunci aproximativ 10.650 ha de vie, dintre care 6.760 ha în zona Târnavei. Michael Ambrosi jun. descrie în 1909 debandada primilor ani: carantina și defrișarea obligatorie nu au oprit boala, iar tratamentul cu sulf de carbon a funcționat doar pe soluri ușoare și uscate. În podgoriile bătrâne, cu rădăcini apropiate de suprafață și plantații neregulate, nici această metodă nu a putut fi aplicată corect. "În anii nouăzeci filoxera a făcut cele mai mari ravagii în podgoriile ardelene", scrie el. Soluția nu putea veni din chimie, ci din material săditor.
Soluția a fost o operație de inginerie vegetală: un portaltoi american rezistent la filoxeră, altoit cu soiul european. Ambrosi descrie alegerea portaltoiului după sol și după conținutul de calcar, măsurat cu calcimetrul Bernard; arătura adâncă de 60–80 cm, plantarea la 120 cm, altoirea verde pe loc sau altoirea de lemn în școală. "Moosveredlung" — înrădăcinarea altoiurilor în camere încălzite, la 20–24°C, pe mușchi și talaș — a făcut diferența între o pepinieră mică și una care livra milioane de butași. La Aiud, la Buftea și la Crăciunel, Ambrosi a aplicat exact aceste metode.
În 1909 existau în Transilvania două pepiniere mari, unde se produceau anual milioane de altoiuri și unde, în sezon, lucrau împreună 800–1000 de oameni. Ambrosi a construit una dintre ele la Aiud, sub numele Ambrosi, Fischer & Co., și a condus-o din 1912. La Buftea, pentru prințul Știrbey, a organizat 40 ha de vie de portaltoi, 12 ha de școală de viță altoită, un sistem de irigații de aproximativ 3 milioane de litri pe zi și culturi de 8–10 milioane de butași pe an. Catalogul din 1936–1937 listează soiurile, portaltoii și prețurile, cu garanții scrise pentru autenticitate și prindere.
Vița altoită a plecat din Ardeal pe calea ferată: spre România, spre țările Baltice și, mai târziu, spre Africa de Sud. Catalogul nu era o broșură de imagine, ci un instrument de lucru: condiții de vânzare, termene de reclamație de opt zile, garanții limitate la valoarea facturii, expediere pe riscul cumpărătorului. În 1936 firma își număra "peste 35 de ani" de existență. Numele Ambrosi ajunge astfel pe aceeași hartă comercială cu Caspari, dar cu o diferență: Ambrosi a adăugat pepinierei cultura pe suprafețe întinse, depozitarea și vânzarea vinului.

Rutele viței altoite din valea Kokelului către podgoriile Europei, după cataloagele de export.
Viitorul aparține viței altoite.
Scrisori de mulțumire
Când am gustat pentru prima dată un vin bun din Transilvania, am fost uimit de aroma lui bogată, de prospețimea lui atât de aparte și de focul care pândește înlăuntrul unui asemenea aur lichid.
Știu că vinurile acestea sunt de o calitate rară. Unele au fost trimise aici, la expoziție, și, fiind în juriu, le-am gustat. Erau delicioase și aveau toate cele mai bune calități pe care le cauți într-un vin. Am acordat primul premiu — marea medalie de aur — vinului din Transilvania. Vinul acesta era de la Mediaș.
Astăzi, când avem în spate aproximativ cincisprezece ani de experiență, se poate spune că viitorul aparține vițelor altoite.
Alături de alte întreprinderi mai mici, există în Transilvania două pepiniere mari, unde se produc anual câteva milioane de vițe altoite și unde, în plin sezon de lucru, sunt ocupate împreună în jur de 800–1000 de persoane.
Prin replantarea podgoriilor, țăranul nostru saș a învățat să lucreze cu judecată.
Podgoreanul priceput. Călăuză practică pentru cultura rațională a viței de vie potrivit cu natura terenurilor și cu condițiunile climaterice din România.
Garantăm autenticitatea varietăților și suntem gata de a înlocui varietatea greșit furnizată, însă nu ne obligăm la o despăgubire mai mare decât valoarea plantelor din factura respectivă.
De la existența de peste 35 de ani a firmei noastre, clienții noștri nu au avut niciodată motivul de a-și aduce plângerile înaintea instanțelor publice.
Dăruiți vin din Transilvania!
Legături
Celălalt pionier al altoirii și principele ale cărui pepiniere de la Drăgășani și Buftea au trecut prin mâna lui Michael Ambrosi jun. Două nume care explică rețeaua.

Profesor, comisar de stat pentru filoxeră, pionier al altoirii
Celălalt pionier al replantării. Friedrich Caspari (1858–1935) a studiat viticultura la Klosterneuburg în 1891, iar după întoarcere a fost numit comisar de stat pentru combaterea filoxerei. Din 1892 a lucrat zece ani alături de Michael Ambrosi sen.: cursuri, ședințe de popularizare, școli de vie. Cariera lui a mers spre vest — Transilvania, Ungaria, Austria, Germania, Liechtenstein, Rusia — și a lăsat urme în munca de pepinieră din Valea Kokelului. Catalogul din 1907/08, cu prețuri, soiuri și scrisori de la clienți, arată ce producea această colaborare.

Pepinierele de la Drăgășani și Buftea
Principele Barbu Știrbey a construit la Drăgășani și Buftea una dintre cele mai mari pepiniere viticole din România. Michael Ambrosi jun. i-a devenit asociat și director în 1907: aici a găsit 40 ha de podgorie de butași, 10 ha de școală de viță altoită și 30 ha de caise și prune, iar plantația de pomi de la Buftea, începută în 1904 cu 10 ha, ajunsese la 50 ha în 1909. În sezonul altoirii lucrau zilnic 800–1000 de oameni, majoritatea localnici. Reclama pepinierelor, administrată de Ambrosi, Fischer & Co. după 1917, păstrează această legătură.
Gräfenberg · Mediaș · Crăciunel
Un deal deasupra orașului, o rețea de depozite lângă calea ferată și șaptezeci de hectare la Crăciunel. Casa Ambrosi nu a fost niciodată doar o vie: a fost un sistem de producție, stocare și livrare.
Documentele caseiGräfenberg este numele dealului care se ridică deasupra Mediașului și, în documentele familiei, numele viei de acolo. Michael Ambrosi sen. a plantat aici douăzeci de hectare cu viță de vie și cu butași hibrizi americani — o suprafață care, pentru un cultivator din Valea Târnavei, însemna deja o afacere, nu o grădină. În 1919, fiul său a preluat podgoriile; în 1924 s-a mutat la Mediaș, iar Gräfenberg a devenit baza unei munci sistematice: selecții de clone pentru Mädchentraube (Fetească), Königsast și Riesling Italian, și selecții de portaltoi Riparia × Berlandieri sub numele „Selecția Ambrosi”.
A doua parte a sistemului erau depozitele. Ambrosi a deținut depozitele logistice de vin ale Transilvaniei la Mediaș, așezate acolo unde erau pentru că orașul avea cale ferată, iar calea ferată era, la vremea aceea, principala modalitate de transport. Aici se strângea, se ținea și se pregătea pentru expediere vinul care pleca spre piețele din regat și din monarhie. Din acest circuit au rămas hârtiile: plicul „Viile și Pivnițele Ambrosi, Mediaș”, etichetele Ambrosi Imperial și Ambrosi Privat, buletinul de expertiză și catalogul casei. Ele arată o afacere care gândea în sezoane, în vagoane și în stocuri.
La Crăciunel, Michael Ambrosi sen. a avut șaptezeci de hectare, o suprafață de altă scară decât via de la Mediaș. După naționalizare, acest teren a devenit baza actualei Stațiuni de Cercetare și Dezvoltare pentru Vinificație și Vinicultură de la Blaj — o continuitate rară: pământul a rămas vie, chiar dacă numele de pe acte s-a schimbat. Alfred Ambrosi a preluat domeniile de la Crăciunel în 1927 și a lucrat acolo cu propriul portaltoi „Ambrosi-special”, pe care l-a selecționat și multiplicat.
Astăzi, documentele pot fi citite, vizitele pot fi programate și traseul dintre deal, depozit și gară poate fi reconstituit. Terenurile sunt în cea mai mare parte în lucru sau în afara circuitului public, iar crama nu funcționează ca muzeu: vizitele se fac la cerere, prin contact.



Arhiva
55 de documente, 1901–1996 — reclame, etichete, scrisori, fotografii și catalogul din 1936 al pepinierei Ambrosi, Fischer & Co. Fiecare are un an, o sursă și o poveste de citit.
Toată arhiva
Pagină din «Revista economică» (Sibiu, 16 martie 1901) care anunță prelegeri despre cultura viilor în douăsprezece comune săsești, între 20 februarie și 21 martie, cu «dl comisar în afacerea filoxerei Fr. Caspari» ca instructor. În josul paginii stă cursul bursei din Budapesta la 14 martie 1901, cu grâul la 7,75 coroane.
Sursă BCU Cluj

Pagina ziarului «Bunul econom» din Orăștie (29 octombrie 1905), unde anunțul «Alțoi de viță de vie ireproșabili» al lui Mihail Ambrosi stă lângă reclama loteriei Török din Budapesta. Textul se recomandă drept «Prima școală transilvană de viță de vie din Mediaș (Medgyes)».
Sursă BCU Cluj

Anunț mic în care firma se recomandă drept «Prima școală transilvană de viță de vie din Mediaș (Medgyes)», a lui Mihail Ambrosi, «proprietar de vii și presidiul comisiunii de vierit al societății agricole săsești din Transilvania». Se oferă «alțoi de viță de vie ireproșabili», precum și capeți și rădăcini de viță europeană și americană.
Sursă BCU Cluj

Reclamă ilustrată a școlilor de pomi și vițe de vie ținute împreună de «Fischer & Comp. și M. Ambrosi» la Aiud (Nagyenyed), pe 100 de jugăre. Cifrele anunțate sunt 80.000 de arbori fructiferi, un milion de plante pentru gard viu și «1½ milion altoi de vițe», europeni și americani, cu și fără rădăcină.
Sursă BCU Cluj

Coperta ediției germane «Der praktische Weinbauer» a lui «M. Ambrosi jun.», apărută la «Selbstverlag des Siebenb.-sächsischen Landwirtschaftsvereins, Hermannstadt». Pe copertă stă ștampila bibliotecii Asociațiunii, iar ediția românească avea să apară abia în 1913, la Craiova, sub titlul «Podgoreanul priceput».
Sursă Biblioteca Astra Sibiu

Pagina a patra a «Gazetei Transilvaniei» din 10 septembrie 1906, cu reclama ilustrată «Fischer & Comp. Nagyenyed (Ungaria)» pentru cele două școli de pomi și viță. Alături, ziarul tipărește cursul zilei și prețurile cerealelor la Brașov.
Sursă BCU Cluj
Documentele sunt ordonate cronologic, de la cel mai vechi la cel mai recent. Arhiva reunește materiale adunate între 2005 și 2021; originalele sunt păstrate în Mediaș, iar selecția de aici poate fi consultată la cerere.
Explorează arhivaVinurile
Soiul care îi datorează numele lui Ambrosi, alături de Traminer, Mädchentraube și Rheinriesling — și etichetele de epocă care le-au purtat pe sticlă.
Toate vinurileCasa Ambrosi
Vin alb de soi, sub o marcă istorică a casei Ambrosi
La pagina 14 a broșurii familiei este reprodusă o etichetă «Ambrosi Imperial Rheinriesling», alături de mențiunea «Dr. Alfred Ambrosi, München» și de marca «Viile și Pivnițele». Capitolul de documente al cărții datează o etichetă «Ambrosi Imperial» ca interbelică, iar reclamele germane ale lui Alfred Ambrosi din 1967–1972 arată că numele a circulat mai departe, în Germania. Eticheta este mărturia unui comerț de vin, nu a unui vin păstrat: nu are an, nu are descriere de degustare și nu se reconstituie. Rheinriesling leagă casa din Mediaș de soiurile renane.
Despre vinCasa Ambrosi
Vin alb de masă, de consum curent, din soiul cu coacere în epoca III–IV
Numele apare la Mediaș în jurul anilor 1920, după selecțiile de clone făcute de Michael Ambrosi jun. la Gräfenberg pe Mädchentraube (Fetească), Königsast și Riesling Italian; broșura familiei spune că el a fost «nașul» soiului. Catalogul «Ambrosi, Fischer & Co.» din 1936–37 o listează la numărul 24, cu formula «varietate preferată pentru producția extraordinar de abundentă», cu coacere în epoca III–IV și un vin «foarte bun de masă». Astăzi este cel mai cultivat soi din România, cu aproximativ 12.661 ha. Nu cunoaștem un vin din acea perioadă care să fi supraviețuit: nota privește un nume și un document, nu o sticlă.
Despre vin1964
Vin alb de recoltă târzie (Spätlese), așa cum apare în reclama anilor 1960
Mädchentraube este vechiul nume săsesc al Feteștii. Articolul din 1909 al lui Michael Ambrosi jun. o pomenește între soiurile mai puțin roditoare, cu 15–25 hl la iugăr, iar catalogul din 1936–37 o descrie ca «specialitate veche din Ardeal», care dă «vinurile cele mai superioare». Reclama lui Dr. Alfred Ambrosi anunță un «1964er Mädchentraube Spätlese», vândut în Germania. Anul 1964 aparține anunțului publicitar, nu unei sticle pe care să o fi putut reconstitui; nu inventăm note de degustare.
Despre vinCasa Ambrosi
Vin alb aromatic, de soi, din vechiul sortiment transilvănean
Numele vine din reclamele germane ale lui Dr. Alfred Ambrosi, apărute după emigrarea sa la München: acolo se anunțau «Sortenweine aus Siebenbürgen» și, între ele, «Traminer u. Mädchentraube». Alăturarea celor două soiuri arată cum erau vândute vinurile transilvănene în Germania anilor 1960 — pe soi și pe vechiul nume săsesc —, nu pe un an sau pe un loc anume. Nu avem o sticlă, o etichetă datată sau o descriere de degustare; prin urmare nu propunem nici vintage, nici note de gust. Rămâne un nume de comerț, atestat documentar.
Despre vinVinurile istorice sunt prezentate ca atestări documentare, nu ca produse disponibile.
Context
Proiectul este susținut de rețeaua «Descoperă Mediașul!»: Core of Transylvania, Metropola de Vin, Hermann Oberth, gazul metan, cetatea, magazinul și TouristCard.eu — șapte moduri de a citi același oraș și aceeași arhivă.
Vizită
Gräfenberg, depozitele din Mediaș și orașul însuși: locurile în care povestea se poate citi pe teren, document cu document.
Gräfenberg și depozitele nu sunt un muzeu deschis: vizitele se stabilesc de la caz la caz, prin contact.
Scrie-neGhidul poveștii
Somelierul cetății. Ghidul care vă duce prin 800 de ani de istorie viticolă.
Vinul bun nu se bea repede. Se ascultă.
Somelierul Pitz